Cei "3 Dani" de SF. Mihail si Gavril noembrie 2009

In picioare de la stanga la dreapta: ginerele Dan, fata Simona, Nora Dana si fiul Daniel

Randul de jos: D-na Gabriela Ceuca, nepotul Marius, Colegul Mihai (Mimi) Ceuca, Nepotica Adina

http://srmdvn.blogspot.com

Dragele mele colege şi dragii mei colegi vă îmbrăţişez cu dor, de la distanţă!

Am privit de multe ori albumele cu fotografii „de familie” din anii studenţiei noastre şi am fost mereu ţinut în priză de colegul şi prietenul nostru Mircea Ilinca încât acum, chiar dacă nu sunt lângă voi mă simt cu voi! Vă îmbrăţişez pe fiecare şi pe toţi şi visez momentele frumoase pe care le veţi trăi împreună, cei curajoşi care aţi mai rămas pe baricadele vieţii.

 Este o mare şansă să supraveţuim şi să ne întâlnim în diverse moduri în timp ce alţi colegi, Dumnezeu să-i odihnească, au plecat deja să pregătească viitoarele întâlniri de la care, sigur, nu vom putea găsi motive de absenţă, mai devreme sau mai târziu. Un ochi îmi plânge pentru toţi colegii absenţi cu motivare de la Sfântul Petru iar celălalt ochi lăcrimează de emoţie că vă pot încă simţi împreună şi oarecum aproape.

Au trecut patru decenii de când am scris pe tabla din amfiteatru „Adio ţie scumpă studenţie” şi constat că eram tânăr precum sunt acum copiii mei; fata şi ginerele profesori de matematică cu doi copilaşi care să asigure perpetuarea familiei, băiatul şi nora medici care se ocupă de copiii concetăţenilor dar, care vor avea sigur şi grija copiilor lor. Impreună cu soţia mea, draga „colegă de la franceză” Gabriela cum o ştiau colegii mei de cameră care mă certau că-i las singuri la bere pentru a merge la întâlnire, avem bucuria că ne-am făcut datoria faţă de natură şi faţă de societate. Ne mai trebuiau doar câţiva ani şi poate că îi puteam ajuta mai mult pe copii pentru a demara mai uşor în viaţă. Să ne bucurăm totuşi, de libertatea obţinută şi de faptul că încă mai trăim.

          Sper că fiecare dintre voi are istorisiri frumoase despre „viaţa de inginer” şi atunci când voi privi pozele şi filmele de la întâlnirea celor aflaţi acum la locul faptic al întâlnirii voi trăi şi eu emoţiile amintirilor cu fiecare povestitor. Fiţi siguri că mă voi bucura pentru toate bucuriile voastre şi voi regreta şi eu cu tristeţe neîmplinirile fiecărui coleg.

          Imi doresc mult să fiu aproape de voi la viitoarea întâlnire, să ne bucurăm împreună de revedere, să completăm filmele vieţilor noastre cu noi secvenţe. Până atunci însă, vă urez vouă şi celor dragi vouă multă sănătate şi puterea de a depăşi şi valurile noilor furtuni care se anunţă. Vă îmbrăţişez încă o dată, de despărţire, şi abia aştept fotografiile digitale!

          Al vostru mereu şi mereu, Mihai (Mimi) Ceucă din lista grupei 335 !